Nu lăsa sub pământ ce ți-a dat Dumnezeu

Sunt pierderi care se văd repede.

Pierderea banilor.  
Pierderea sănătății.  
Pierderea unei relații.

Dar există și o altă pierdere.  
Mai tăcută.  
Mai adâncă.  
Mai greu de observat la început.

Pierderea unei vieți care putea rodi și rămâne blocată.

În Matei 25:14-30, Domnul Isus ne pune înainte o întrebare grea: ce facem cu ce ne-a pus Dumnezeu în mână?

Pilda talanților arată clar că Dumnezeu încredințează, lasă timp, apoi cere socoteală. Fiecare a primit ceva. Fiecare răspunde pentru ceva. Și aici este tăișul: ce stă pe loc începe să moară.

Un dar nefolosit.  
O chemare amânată.  
Un cuvânt nespus.  
O rugăciune împinsă mereu pe mai târziu.  
O viață păstrată, dar fără rod.

Frica dă multe explicații. Credincioșia aduce rod.

După multă vreme, Stăpânul Se întoarce. Iar cea mai mare bucurie va fi să auzim: „Bine, rob bun și credincios.”

Nu lăsa sub pământ ce ți-a dat Dumnezeu.

Cine dorește, îl invit la grupul de casă să aprofundăm tema aceasta mai mult, să creștem și să slujim împreună.

Grup: Slujirea cu inimă curată - Cum slujim lui Dumnezeu fără să pierdem esența